just imagine

ok, şi acum că am făcut rost de o carte verde, cu multe multe foi albe şi de creioane colorate, ce miros aşa frumos cum mirosea în cămăruţa de la şcoala primară, unde se ţineau planşele, hărţile, cutiile cu jucării, acuarelele, baloanele şi tot ce era mai bun pentru noi

aşa, şi am facut rost şi de ploaie, şi de o cană cu dungi, plină cu stafide

să ne imaginăm aşadar

(1) o floare de mac în mijlocul unui câmp. nu, nu bate vântul. nu încă. hai, vino să-i numărăm petalele. două, chiar trei, stau ghemuite una într-alta. vrei să le atingi? mai bine nu.. uite că tremură. sau se joacă? dansează? una a alunecat. se agaţă de tulpină, se rostogoleşte şi se aruncă în gol. n-are paraşută? n-are. nici măcar o coardă elastică? nici.
e goală şi roşie. şi cântă şi cade.
vino, apropie-ţi fruntea de iarbă. o vezi? scoate lupa, repede.

(2) o inimă roşie în mijlocul unei petale de mac. e singură? s-a pierdut? ar trebui lipite afişe prin zonele centrale. da da, afişe. oamenii ar trebui să fie mult mai atenţi când vine vorba de lucrurile astea. inima nu e un bagaj ce se poate ridica oricând de la standul cu obiecte pierdute. nu e nici un breloc de pus la chei sau o chestie dulce din care să tai câte o bucată când ţi s-a terminat ciocolata. nu, inimile nu se rătăcesc prin dulapuri, nu se pun la naftalină şi nu se scot doar de velăntains dei.
inimile nu se pierd.
şi totuşi, unde se duc inimile când se duc?

şi acum s-a pornit şi vântul. trage de soare în toate părţile.

(3) o rază împotmolită în mijlocul unei inimi. nu ştiam că aşa se naşte un apus. scoate aparatul foto. lumina e perfectă aici. atâta viaţă. atâta suflet. unde încape atâta suflet?! nu ţi-e teamă că inima asta va exploda într-o zi? nu?
aş lua-o acasă.

(4) hai vino, nu e bine să ţii atâta vreme lentilele în mijlocul unei raze.

îmi place să te ţin aşa de mână
să ne imaginăm aşadar..