mansarda

îţi tremură dimineaţa în colţul gurii
ca un porumbel prietenos
nu mai ninge
mi-e poftă să mă cuibăresc între genunchii tăi
să-ţi culeg somnul dintre bucle
să-l atârn de turţuri
cu mişcări leneşe
abia perceptibile

iarna se face dragoste cel mai frumos

văzută de sus mansarda are chipul tău
cel mai uman colţ de clădire
aici se adună toate pisicile oraşului
aici înnebunesc primii castanii
de dragul tău