anotimpul meu

si ma trezesc din nou
spunandu-mi ca am sa te iubesc atunci
cand bronzul o sa mi se încolaceasca tot în jurul bratelor
ca un sarpe de casa
unduitor si rece

ma aud vorbindu-ti de ploi si flori de camp
de rochii ce devin mult mai albe dezbracate de mine
de trenurile soarelui si de marile vii

nu-i asa ca si tu le auzi?
noaptea tarziu cum ne vuiesc în tample
cum se dezlantuie-n furtuni

si e mereu un miroc de liliac
între noi, pe jos, pe podele
si ma surprind din nou
atingandu-ti chipul

iubite esti atat de primavaratic azi
încat aproape am uitat ca e iarna


photo by smokedval