lumea cu două apusuri de soare

mi-e vară
şi aş vrea să uit de toate femeile tale
de la o vreme apusurile se prind mereu în plasa de ţânţari
îmi spun că s-au îndrăgostit de geamul meu
că le e dor să zgârie pe sticlă inimi
din când în când le aşez pe pervaz
câte o şurubelniţă o furculiţă un ciob de oglindă
din când în când îmi îmbrac pereţii în mătase
pun ventilatoare în două colţuri
şi mă lungesc pe un braţ de fotoliu
e vremea spectacolelor solare de august
e vremea iubirilor platonice
dintre mine şi mine
tu nu vezi că mi-e foame de aceeaşi singurătate
ce-mi roade din unghii din oase din gânduri
tu nu vezi că mi-e vară
şi la fereastra mea fac dragoste sori?


in a manner of speaking