runaway train- soul asylum

ţin minte că mergeam cu trenul
şi era melodia asta
purtam nişte pantaloni scurţi roz
bătea vântul şi nu era lume pe culoar

m-am apucat să-mi desenez floricele cu pixu pe genunchi
aşa cum o făceai tu
întotdeauna cinci petale şi un fir de iarbă aplecat înspre stânga
spuneai mereu că din prea multă dragoste
oamenii înfloresc şi adună fluturi
care bat din aripi
şi atunci plouă sălbatic peste lume

aveai obsesiile tale frumoase
ştiu
am învăţat să am grijă de ele
de tine
ca de un copac îndrăgostit

îmi plăcea să te iubesc timid şi leneş
aşa cum deschide ochii un copil dimineaţa
fără grabă
fără vreun habar
şi totuşi atât de delicat şi corect

ţin minte că am ajuns în gară
şi lumea se zgâia la pielea mea mâzgâlită
"e fericirea fraierilor" îmi venea să le strig
aveam însă mult prea multă primăvara în stomac
si nu mai puteam articula altceva decât fluturi


photo by *visioluxus