vineri, aprilie 13, 2007

hmmm ma iubesti da? cat vrei sa tina azi-u?

şi mi se face pielea de găină
şi înnebunesc de fiecare dată
şi nu înţeleg măi
nu înţeleg de ce oamenilor le e mereu dor de alţi oameni
de ce nu le lasă naibii de suflete să transpire ca tipii graşi într-o saună
ei să-şi împăture frumos toate regretele
ca pe un hanorac mare şi gri
să şi-l îndese într-un rucsac şi să plece în vamă
oricum aici nu facem altceva decât să stăm la coadă la container
şi e păcat pentru ca iarăşi îmi uit identităţile
şi îţi trimit mailuri goale
şi în fiecare dimineaţă alt străin îmi face omletă cu şuncă
şi iarăşi e duminică în noi
şi dumnezeu tace
şi cerul fumează
şi minţile ne sunt pline de scrum
şi nu înţeleg măi
nunu înţeleg de ce oamenii se urăsc şi se iubesc în acelaşi spaţiu pătrat
acum când toate telefoanele s-au ieftinit
şi a venit martie şi e salată verde peste tot prin pieţe
şi e ofertă la iubire
bonus dublu pentru orice sărut reactivat până pe 2 aprilie.

hai, vino să împărţim fluturaşii, îmi spui
vom vedea ce ne va fi si cu dorul ăsta maine da?
azi ne iubim şi atât.



photo by ~kamisuka

joi, aprilie 12, 2007

buy me a kite !!



sincer nu stiu ce astept

aproape am invatat sa nu-mi mai fie dor

si totusi tu-mi apari mai tacut decat niciodata

stii lumina aceea alba

alaturi de care te minteam ca faceam dragoste iarna

am indesat-o in ceainic

si de azi noapte fierbe incetisor pe ochiul de la aragaz

imi apropiam din cand in cand urechea de flacara mov

suiera ca vantul in scoici

si eu cautam sa prind silabele ei

sa le ascund in buzunare

miroseam a sare si a nisip fierbinte

din tavan imi picurau stele

si ma prajeam usor intinsa pe gresie

tarziu calm si totusi atat de real

invatam sa nu-mi mai fie dor

de tine

din tine

pe tine intindeam gemul de capsuni

si imi lipeam fruntea de cana cu lapte

sunt doar un copil cu visine

rasarindu-mi in palma stanga

usor calm si totusi atat de real

sufletul mi-era un zmeu legat de visele tale mici si colorate

si te iubeam sus..

sus..

sus..


aproape
aproape am invatat sa nu mai astept.

miercuri, aprilie 04, 2007

i'll blame it on the weathernan

poezia asta începe cu ultimul vers
şi totuşi mi-e ciudă pe toţi bărbaţii pe care nu i-am iubit
mi-e ciudă pe tine ştii
oraşul meu de rahat e de un galben aprins acum
aici soarele apune mereu după altă maşină
mercurul urcă şi coboară în termometre ca pe o pistă de ski
şi ce dacă nu mai e vară?
şi ce dacă nu mai am baterii în inimă?
prezentatoarea de la meteo a zis că dragostea asta nu ţine decât 25 min
eu mă plimb ca şi-atunci pe marginea pervazului tău
frunzele mi se lipesc de picioare
ca nişte pisici vagaboande
zâmbesc jucăuş vecinilor
am alune
bomboane
floricele
zahăr
cuburi
lame şi ace peste tot prin vene
şi mă gândesc mai mereu că în mine locuiesc toţi copiii din lume.