purple freedom

To Vals Tou Gamou - Eleni Karaindrou

2009-05-30T18:27:00.001+03:00

the kite of Freedom

2009-05-29T14:52:00.003+03:00

There was a time when balloons, dragons, and kites inhabited the outer space and every one thousand years one of them was given the honor to fly above the Earth and make a human happy.

My name is Freedom, i’m a living kite. And this is my story.

It all started when Cathy put on her red-flowered dress and started dancing barefoot on the beach. It was a June morning, the seagulls were stretching theirs wings towards the horizon, belated quietly nonetheless so real. The sand was still asleep as were the shells and the cliffs. Her friends were snoozing inside the tent.

Suddenly, a kite blew out of nowhere, with thousands of colors, that were continuously changing his hues.

“What on Earth is that?” asked David, struck all in a heap. “it’s just the morning light you silly”, the girl replied. “Come on, let’s dance, dance, dance”.

There was a certain magic in her voice, in her strange moves. “Wake up you guys, the entire planet is longing for your smile” and she kept on jumping up and down, but in a split of a second her feet awkwardly stuck with something that appeared to be a ball of colorful silk. And what was even queerer the ball had human features.

“Oooh aaw…what ..who are you? How did you get here?”

Her eyes were filled with wonder.

“Well….Miss, I was flying above the clouds of Himalaya Mountains when I heard this song and the next time I knew I was surrounded by tones of sands and salt”.

“What song are you talking about exactly?”

“The one you were humming of course”

“Oh the song of the answer, it’s one of my dearest chants yes” and her face brightened with the most serene smile.

How many roads must a man walk down

Before you call him a man?

Yes, 'n' how many seas must a white dove sail

Before she sleeps in the sand?

Yes, 'n' how many times must the cannon balls fly

Before they're forever banned?

The answer, my friend, is blowin' in the wind,

The answer is blowin' in the wind.

“Well generally when people sing or dance all the forces of the universe unite and give birth to something really special”

“Like a smile?”

“Yes, like a smile or a laughter or a flying kite”

“I see… and you are the materialization of my mood aren’t you? That’s the reason for which you are so illuminating and have the shape of a square and a circle at the same time”

“Yes miss I am the expression of your love”. And you can keep me for 3 months (the entire summer of 2009) during which you’ll have the opportunity to make other people aware of their amazing inner beauty”.

And that was the moment when Cathy decided to organize the “Caravan of Kites”. Driving in her cozy purple van, every day she randomly picked one city, ragged a tent in the town’s square and invited people to share their dreams and life stories with her. Then, as a gratification of their open- heartedness, she gave them one kite, and made them promise they would fly it with their children on the last August Sunday morning on the city’s highest hills. After three months, the whole country was familiar with the young girl’s plan.

On 29th August 2009, there was this midsummer madness of coloring and joy and happiness: the youth, the elder, the birds, the trees and the grass were all trembling with wonderment. Seen from above, they looked like a melting rainbow, that was spreading love all around it. It was the miracle of rediscovering themselves. Belated, quietly, nonetheless so real.

“Look daddy it’s flying higher and higher !!!”

“Yes just like an eagle that’s taking us under his wings”.

“I’ll call it FREEDOM” “we’ll do this again right? every summer from now on till the end of the world”.

“And that’s a promise my darling”.

There was a time when humans inhabited the Earth and every summer one of them was given the honor to fly kites above the clouds and make an angel happy.

My name is Cathy and this is my story.

photo by n4k3dlunch

anotimpul meu

2009-01-27T00:29:00.005+02:00

si ma trezesc din nou
spunandu-mi ca am sa te iubesc atunci
cand bronzul o sa mi se încolaceasca tot în jurul bratelor
ca un sarpe de casa
unduitor si rece

ma aud vorbindu-ti de ploi si flori de camp
de rochii ce devin mult mai albe dezbracate de mine
de trenurile soarelui si de marile vii

nu-i asa ca si tu le auzi?
noaptea tarziu cum ne vuiesc în tample
cum se dezlantuie-n furtuni

si e mereu un miroc de liliac
între noi, pe jos, pe podele
si ma surprind din nou
atingandu-ti chipul

iubite esti atat de primavaratic azi
încat aproape am uitat ca e iarna

photo by smokedval

tree hugging >:D<

2009-01-08T19:28:00.001+02:00

I took the 43 Things Personality Quiz and found out I'm a

Tree Hugging Healthy Self-Knower

20 years ago :)

2009-01-06T22:13:00.002+02:00

2008-11-18T20:02:00.004+02:00

"Te găsesc atât de schimbată încât îmi este teamă să nu te înşel pe tine cu tine."

photo by ...could you be an astronaut?

nu stiu dar

2008-08-20T23:15:00.002+03:00

e foarte ciudat cum celor mai frumoase lucruri/experiente nu sunt in stare sa le fac poze

happiness is real only when shared

2008-08-14T17:47:00.021+03:00

e într-o vară obişnuită
în care dimineţile şi serile se răcoresc
toate în cănile cu ceai verde
şi minţile oamenilor explodează în fluturi

e într-un orăşel pitit între cer şi iarbă
cu străzi din staniol
şi blocuri de ciocolată vanilată
în care The Orange Lil Fellow se aşează la tulpina bonsaiului
hotărât să înveţe să fie fericit

şi totuşi e filmul acela
şi legenda lui Chris McCandless
care se ţin cu dinţii de sufletul lui
ok then let s share this moment

cu un papuc roz

în care doarme o rochie roz

purtată prin lume de mintea Mirunei

ce vântură margarete şi baloane de săpun

lets do smth beautiful this summer

lets find you a seashell shall we?

and the little prince

să-i face cadou oite în cutii colorate
să-l rugăm să ne mai spună o dată povestea

ca s-o putem transmite şi noi mai departe

să chemăm oameni mari în colţul nostru de vară
să ascultăm colibri
şi să ne reamintim cu toţii ce gust are pepenele roşu

intr-o alta varianta, fara poze, doar cu mine :)

lumea cu două apusuri de soare

2008-08-07T18:57:00.002+03:00

mi-e vară
şi aş vrea să uit de toate femeile tale
de la o vreme apusurile se prind mereu în plasa de ţânţari
îmi spun că s-au îndrăgostit de geamul meu
că le e dor să zgârie pe sticlă inimi
din când în când le aşez pe pervaz
câte o şurubelniţă o furculiţă un ciob de oglindă
din când în când îmi îmbrac pereţii în mătase
pun ventilatoare în două colţuri
şi mă lungesc pe un braţ de fotoliu
e vremea spectacolelor solare de august
e vremea iubirilor platonice
dintre mine şi mine
tu nu vezi că mi-e foame de aceeaşi singurătate
ce-mi roade din unghii din oase din gânduri
tu nu vezi că mi-e vară
şi la fereastra mea fac dragoste sori?

in a manner of speaking

Golden melody - A time for us

2008-06-22T19:26:00.001+03:00

din categoria lucrurilor de duminica :)

James Yorkston - Woozy With Cider

2008-06-20T23:25:00.001+03:00

I Watch the park quieten from the hotel window, I hear you softly sleep amongst the cars and saluting songbirds,
For a city whose size had scared me for years right now it’s a feeble evening row, not un-similar to a beach evening ending
On the table to my left there’s a magazine with a picture of dead money, making a mockery of what I’d call art
But what would I know about the scene in the city that has swallowed up friends lovers and family,
Just give me a village the size of a teacup
You’re happier here spread out with your eyes closed,
I feel I should order a drink in celebration to welcome the summer, whose first day is ending
Should you wake you’d catch me of course and ask me the wisdom of drinking once more
I cast me mind back to yesterdays wedding where we got drunk and fell over
I did my best to be polite to a family I’d never met, but on numerous occasions, I guess, I could have tried harder
Of course by the end of the night I was a best friend with everyone and every ones wife but right now I couldn’t remember their names no matter how hard ii try

As the sun glares through the hotel window I wonder of our future and where it will lead to,
I wonder if you’ll be laying there 10 years 20 years 30 years down the line
I’ll still be staring out at the street confused about love and life,
It’ll be interesting to see if anyone every bought those songs of mine if anyone heard those words that I never got quite right,
I think I can be honest in presuming the world is not exactly going to be leaping out its bed to make me rich using my songs in adverts selling oranges or lemons,
Who knows I may end up owning the whole street, or more likely sleeping under tree in the park opposite
Would the runners keep me awake or would I keep them asleep
I’d hope I have the sense to move back home, as lovely as today is, I‘d imagine the winter would be rather cold

I’d been told for years that the devil had the best tunes and that the devil lived down here whereas us country folk weren’t worth the salt from the road
Ex pat magazine editors who choose to loose their temper on the easily persuaded northern town dwellers
And sure enough 99 percent of the people I meet have scant regard for entertaining me, it seems I’m too old too slow too quiet and just wrong
And I’m glad. In their cocaine fuelled electronic cabarets I’ll be the man at the bar drinking overpriced whiskey from a bar maid who’s to good to catch my eye
She only works here two nights a week, the rest of the time she’s a singer in a rock and roll band
I bet she’d change her tune if I told her my album had peaked at number 172 and that I also had friends who worked in bars and that didn’t define who they are
Though it certainly helps their capacity to drink.

But I’ve strayed off the subject
Now I’ll be leaning over and waking you up, and you’ll squint at me through the cracks between your eyelids, woozy with cider
As if you’re asking exactly where we are and exactly what I wanted.
And I’ll be happy because we won’t be taking anything too seriously.

ma lasi sa fiu un om trist azi?

2008-05-28T23:58:00.006+03:00

mai stii cum e sa te trantesti in iarba
sa te prinda soarele pe dupa umeri
ca un vechi prieten din liceu?
incep sa uit de mine
si mi-e trist
ce-ti mai face marea copila, ma intrebi
ii e vesnic dor
uite chiar am cautat prin sertare
pasarile de azi vara
le-am promis c-am sa le dau muzica lui norah jones
si brize colorate de fiecare data altfel
le-am promis c-am sa stau de vorba cu valurile in fiecare dimineata
si-am sa le las sa se ascunda in parul meu atunci cand e furtuna
le-am promis o plaja-n suflet
dar mi-e atat de trist azi
incat nu mai stiu incotro sa le ghidez tipetele

photo by zinkwazi

while reading me listen to this

2008-04-26T21:56:00.000+03:00

mi-i dor de mare

atat.

for you

2008-04-23T18:49:00.000+03:00

poetry within fotoz

2008-02-29T21:59:00.003+02:00

hehe
am mai găsit un colţ de net, pe care sunt liberă să îl pictez, să îl colorez, sa îi lipesc poze pe toate părţile :)
feel free to visit me here too

(thank u zaza for all ur help:* )

de mărţişor

2008-02-29T21:10:00.003+02:00

e într-o dimineaţă în care se aruncă pete violete în geam
şi oamenii se transformă în flori
în cel mai nebunesc şi utopic mod posibil

ei bine oamenii ăştia flori nu ştiu să vorbească serios. şi le e bine. le e
foarte bine. pândesc norii şi joacă şotron. se dau în leagăne colorate. dintre toate
anotimpurile ei aleg vara

şi casele alea vechi de demult, cu mansarde din lemn, unde stau
cuminţi tot felu de lucruri adunate, cufere, candelabre, aparate radio, cărţi, fotografii, poveşti ascunse şi pline de praf

le ştii nu?
în zilele de august când e aşa de cald încât e absolut necesar
să stai înăuntru
ei se strecoară pe scară
tiptil tiptil
pănâ ajung sus

îşi prăfuiesc frunzele şi tălpile goale

aerul e aici mai greu şi atât de fierbinte încât le arde pleoapele
şi atunci inchid ochii
şi cheamă briza

da
muuult mai bine
petalele li se mişcă uşor uşor
aproape imperceptibil

se aud şoapte
vor să facă o gaură în acoperiş
prin care să tragă cerul înăuntru

ar fi totuşi mai înţelept să-i dea un răgaz soarelui să apună înainte
să lase păturile de nori să se mai răcească

ei se vor aşeza răbdători de o parte şi de alta a grămezilor cu cărţi
vor încerca să viseze

vor alege ipotetic suflete în care să crească
şi vor aştepta

vor aştepta 1 Martie
când lumea se va îmbrăca în primăvară
şi ochii ei vor deschide în sfârşit ghiocei

just imagine

2008-02-24T15:37:00.005+02:00

ok, şi acum că am făcut rost de o carte verde, cu multe multe foi albe şi de creioane colorate, ce miros aşa frumos cum mirosea în cămăruţa de la şcoala primară, unde se ţineau planşele, hărţile, cutiile cu jucării, acuarelele, baloanele şi tot ce era mai bun pentru noi

aşa, şi am facut rost şi de ploaie, şi de o cană cu dungi, plină cu stafide

să ne imaginăm aşadar

(1) o floare de mac în mijlocul unui câmp. nu, nu bate vântul. nu încă. hai, vino să-i numărăm petalele. două, chiar trei, stau ghemuite una într-alta. vrei să le atingi? mai bine nu.. uite că tremură. sau se joacă? dansează? una a alunecat. se agaţă de tulpină, se rostogoleşte şi se aruncă în gol. n-are paraşută? n-are. nici măcar o coardă elastică? nici.
e goală şi roşie. şi cântă şi cade.
vino, apropie-ţi fruntea de iarbă. o vezi? scoate lupa, repede.

(2) o inimă roşie în mijlocul unei petale de mac. e singură? s-a pierdut? ar trebui lipite afişe prin zonele centrale. da da, afişe. oamenii ar trebui să fie mult mai atenţi când vine vorba de lucrurile astea. inima nu e un bagaj ce se poate ridica oricând de la standul cu obiecte pierdute. nu e nici un breloc de pus la chei sau o chestie dulce din care să tai câte o bucată când ţi s-a terminat ciocolata. nu, inimile nu se rătăcesc prin dulapuri, nu se pun la naftalină şi nu se scot doar de velăntains dei.
inimile nu se pierd.
şi totuşi, unde se duc inimile când se duc?

şi acum s-a pornit şi vântul. trage de soare în toate părţile.

(3) o rază împotmolită în mijlocul unei inimi. nu ştiam că aşa se naşte un apus. scoate aparatul foto. lumina e perfectă aici. atâta viaţă. atâta suflet. unde încape atâta suflet?! nu ţi-e teamă că inima asta va exploda într-o zi? nu?
aş lua-o acasă.

(4) hai vino, nu e bine să ţii atâta vreme lentilele în mijlocul unei raze.

îmi place să te ţin aşa de mână
să ne imaginăm aşadar..

2008-02-08T23:18:00.001+02:00

Ştii de ce mi-e dor? Să iau creioanele cerate şi să-mi colorez hainele.

Mâneca stângă o vreau galbenă, cea dreaptă roşie, vreau o bluză cu gât, largă să-mi adăpostească frunzele şi copacii din parcul haţieganu.

În şuviţe vreau mov, şi buburuze şi margarete. Una mica, una mare, una mica. Una uscată. Una adormită. Una înfiorată. Degete lungi. Gene însorite. Dimineaţă, peste tot dimineaţă cu miros de copil.

Mi-e dor sa-mi bată vara la uşa camerei, să-mi arunce la picioare garoafe. Să iau cărţile lui tudoran şi să le umplu cu flori de câmp.

Trifoi cu patru foi. Fluturi din celofan. Mătase, multă mătase, în toate nuanţele. Maroc. Africa. Jazz. Tabachera argintie. Modigliani.
Din nou profilul tău. Haina lunga. Fularul alb. Soare de tine. Soare de noi. Ti-am mai zis că-mi aminteşti de Nichita ?

meet my new and only lover

2007-12-30T00:04:00.000+02:00

one of my dearest dreams came true this Christmas..
may God bless my parents..

hey kiddo

2007-12-02T23:55:00.000+02:00

am gasit-o zilele astea pe niste cduri vechi vechi. tin minte ca a fost facuta de de 8 martie :)) sa fi avut vreo 7 sau 8 ani.

zambetu a ramas la fel. aceeasi privire. parul ceva mai lung.

ursuletu verde a fost inlocuit de o camera foto :) atata tot

i will always love this beautiful kiddo

Accidental babies

2007-11-04T21:23:00.001+02:00

Well I know I make you cry
And I know sometimes you wanna die
But do you really feel alive
Without me?
If so: be free.
If not: leave him for me.
Before one of us has accidental babies.
For We are in love.

Do you cum?
Together ever with him?
And is he dark enough?
Enough to see your light?
And do you brush your teeth before you kiss?
Do you miss my smell?
Is he bold enough to take you on?
Do you feel like you belong?
And does he drive you wild?
Or just mildly free?

What about me?
What about me?
What about...?

2007-09-21T13:39:00.000+03:00

DESCÂNTEC DE PLOAIE

versuri ANA BLANDIANA

cantec Maria Magdalena Danaila

Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei,
Ploile proaspete şi plictisitoarele ploi fără sfârşit,
Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă,
Îmi place să le rup firele şi să umblu cu ele în dinţi,
Să ameţească, privindu-mă astfel, bărbaţii.
Ştiu că-i urât să spui "Sunt cea mai frumoasă femeie",
E urât şi poate nici nu e adevărat,
Dar lasă-mă atunci când plouă,
Numai atunci când plouă,
Să rostesc magica formulă "Sunt cea mai frumoasă femeie".
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă
Şi-mi stă bine cu franjurii ploii în păr,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că-i vânt
Şi rochia se zbate disperată să-mi ascundă genunchii,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că tu
Eşti departe plecat şi eu te aştept,
Şi tu ştii că te-aştept,
Sunt cea mai frumoasă femeie şi ştiu să aştept
Şi totuşi aştept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Şi toţi trecătorii adulmecă ploaia să-i simtă mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poţi să te-ndrăgosteşti fulgerător,
Toţi trecătorii sunt îndrăgostiţi,
Şi eu te aştept.
Doar tu ştii -
Iubesc ploile,
Iubesc cu patimă ploile, înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei...

photo by ~D-e-v-i-a-n-t-M-a-n

bambini d'africa

2007-09-13T23:18:00.001+03:00

//din 7 septembrie/
/umblu doar in halatu` roz prin camera/
/beau lichide fierbinti lipita de geam/
/am inceput sa deosebesc picaturile de ploaie/
/si ploaia de cer/
/si cerul de orizont/
/si orizontul de limitele mele/
/cand am sa ma fac mare/
/ai sa vii cu mine in africa o saptamana right?/

photo by Axez02

DNA

2007-09-08T21:37:00.000+03:00

My personalDNA Report

incredibil de frumos de trista

2007-09-04T22:22:00.000+03:00

Acuarela- Ion Minulescu

In orasu-n care ploua de trei ori pe saptamana
Orasenii, pe trotoare,
Merg tinandu-se de mana,
Si-n orasu-n care ploua de trei ori pe saptamana,
De sub vechile umbrele, ce suspina
Si se-ndoaie,
Umede de alta ploaie,
Orasenii pe trotoare
Par papusi automate, date jos din galantare

In orasu-n care ploua de trei ori pe saptamana
Nu rasuna pe trotoare
Decât pasii celor care merg tinandu-se de mana,
Numarand
In gând
Cadenta picaturilor de ploaie,
Ce coboara din umbrele,
Din burlane
Si din cer
Cu puterea unui ser
Datator de viata lenta,
Monotona,
Inutila
Si absenta.

In orasu-n care ploua de trei ori pe saptamana
Un batran si o batrana --
Doua jucarii stricate --
Merg tinandu-se de mana...

photo by cardinal91