tot de cafeneaua aia si cana mea rosie

quo vadis- str. eminescu nr 13 cluj


m-am întrebat de multe ori despre ce discută oamenii la prima întâlnire
şi e ciudat că tot de atâtea ori
mi-am imaginat doi bronzaţi bând cafea din două căni roşii
tipa era musai să aibă ochi verzi şi ochelari de soare
şi un ineluş de argint pe degetul de la mâna stângă;
ştii, şi mă plimbam aseară pe eminescu street
când simt că mă plezneşte peste gânduri 'quo vadis'-ul
măi să fie
aici am să te aduc iubitule
aici am să te pun faţă în faţă cu soarta
faţă în faţă cu dumnezeu
sau pur si simplu am să te-mbrac în boabe
de cafea braziliană
tu ai să-mi spui că mă iubeşti putin duminica şi puţin joia
şi vei clipi la fel de adormit ca vara la mare
când sufletul ţi-e atât de plin de meduze şi scoici
încât nu mai ai loc pentru nervi, şefi idioţi, chirii neplătite si full time jobs

la naiba cu toate topicurile de discuţie
iţi vreau păsările cuibărite între inimi
şi nebuniile ce-ţi ard în aluniţe
le vreau aşa lipicioase şi dragi
le vreau în fiecare seară
in clujul cu lumile lui paralele
unde cotidianul nu e decat o cafenea in strada cu nume de poet.


photo by zava