fata morgana

m-ai invitat la film
pe retina ta rulează azi moulin rouge
mă ţii în braţe eu
îţi spun că fotoliile de la cinema au toate forma ta
sub fiecare pleoapă intră regizori
se schimbă decoruri, haine, vieţi
spectacolele astea din tine m-au fascinat întotdeauna
te vinzi ieftin iubitule
cred că au trecut deja zeci de nopţi, sute de nopţi
de când trupul ţi-e tot un oraş al negrilor
plin de dragoste şi fum

eu rămân aceeaşi actriţă nebună, tăcută şi calmă
ce ţi se încolăceşte aiurea de-a lungul străzilor
te iubeşte aşa rebel ca o fata morgana
jocul nostru cu actori şi schimburi de poze
se cere trăit liber şi iraţional
nu mă intreba nu mă certa nu te aud
aici nu sunt nici reguli nici cuvinte

e doar fata morgana
ce îşi aruncă pantofii dincolo de orizont
îşi schimbă mereu fustele
culoarea ochilor, cerceii, inelele
oamenii spun că de părul ei atârnă valuri şi brize
bătrânul din parc îi oferă mereu câte o steluţă de mare
fata morgana culege frunze
umblă desculţă prin metrou
noaptea când doarme toate păsările fac dragoste deasupra ei

nu-ţi vorbeşte însă niciodată
zâmbeşte doar şi îţi face un semn discret cu mâna
tu iart-o
urmeaz-o
şi iubeşte-o aşa cum e.